Descriere
Iarba Sarpelui-Echium vulgare - 50 sem - 4 lei
Iarba Sarpelui-Echium vulgare este o planta erbacee, bianuala, din familia Boraginaceae, raspandita in Europa, Asia de Vest,care creste pana la inaltimea de 1 m, este intalnita mai mult in locuri parasite, pe terasamente de cai ferate, pe marginea drumurilor, in parloage si fanete.
Prezinta tulpina erecta, hirsuta, frunze simple, liniar-lanceolate, cu varf ascutit, cele bazale dispuse in rozeta, cele tulpinale sesile, flori initial rosiatice, apoi albastre, roz sau albe, grupate in cime, tetraciclice, gamopetale, pentamere, gineceu superior, bicarpelat si nucule ovoide, brune.
Iarba Sarpelui-Echium vulgare este o specie ornamentala, melifera (cu pondere economico-apicola mijlocie) si cu valoare terapeutica, herba fiind folosita in medicina traditionala pentru proprietati antiseptice, antispastice, calmante, sudorifice, emoliente, cicatrizante, antidiareice, la tratarea anemiei, diareei, surmenaj, dureri de dinți, eczeme.
De la Iarba Sarpelui-Echium vulgare se recolteaza partea aeriana a plantei care trebuie sa fie inflorita.
Inca din Antichitate era folosita drept planta medicinala, pentru tratarea intepaturilor scorpionilor, precum si in surmenaj, anemie, dureri de dinti si diferite eczeme.
Enterita diareeica, dizenteria – Se foloseste infuzia de iarba-sarpelui care se prepara astfel: se pun 20 g planta uscata la 1 l de apa fierbinte, se lasa la infuzat 15 minute si se filtreaza.
Infuzia este recomandata pentru uz intern, cate 3 cani/zi.
Faringita, stomatita – Se face gargara cu infuzie de iarba-sarpelui.
Plagile, ranile, furunculoza – Se aplica comprese cu infuzie de iarba-sarpelui, aceasta avand un important efect antibiotic.
Tusea – Se trateaza cu infuzie de iarba-sarpelui deoarece are efect emolient si antiinflamator.
Planta ajuta foarte mult in tratarea stafilococilor si enterobacteriilor deoarece are o actiune antibiotica mare.
Infectiile respiratorii –Iarba Sarpelui-Echium vulgare se foloseste sub forma de infuzie pentru ca are un bun efect emolient, expectorant si antibiotic.
Datorita continutului de alantoina s-a constatat ca are si rol anticancerigen.
Spre deosebire de multe flori Iarba Sarpelui-Echium vulgare are o caracteristică neobișnuită,nectarul din interiorul florii este protejat de vaporizare (atunci când este cald) sau în curs de spălare departe (atunci când plouă).
Iarba Sarpelui-Echium vulgare produce nectar pe tot parcursul zilei,spre deosebire de cele mai multe plante care produc nectar pentru o perioadă scurtă de timp. În cazul în care albinele au un acces bun la Echium se pot colecta între 12-20 lbs de nectar pe zi.
Planta continuă să înflorească în toată perioade de secetă. Concentrația zahărului din nectarul variază, 22.6-48.3% în funcție de calitatea solului, și nu pe cantitatea de ploaie.
Impreună cu Limba mielului și Phacelia, planta este mult iubita de aproape toate speciile de albine, în special bondari.
Prefera un sol calcaros bine drenat si este adesea vazut pe cretă și calcar coborâșuri, de coasta pe stânci, dune de nisip si sindrila
Iarba Sarpelui-Echium vulgare se inmulteste prin seminte,insamantate in martie-mai pentru inflorire in iunie-septembrie,ori in august-septembrie pentru inflorire anul urmator in mai-iulie.
Iarba Sarpelui-Echium vulgare se autoinsamanteaza daca se lasa cateva plante sa se coaca samanta.
Se poate insamanta direct in gradina,pe randuri ca sa se vada cand vor rasarii plantele,sa nu fie confundate cu alte buruieni.
Iarba Sarpelui-Echium vulgare se poate planta in ghivece,jardiniere,gradini salbatice,gradini cu plante melifere,ori in zone individuale.
bodygeek.plante-medicinale-iarba-sarpelui-echium-vulgare
apiardeal.Echium vulgare-Iarba sarpelui
iarba-sarpelui-proprietati-terapeutice-si-moduri-de-utilizare
Iarba-şarpelui, planta care închide răni
Semintele sunt ambalate in pungute ziplock,
etichetate cu denumirea semintelor.
expediate intr-un plic antisoc.
Detalii
Produse recomandate
-
Fenicul-Foeniculum Vulgare Seminte plante aromatice si medicinaleFenicul-Foeniculum Vulgare - 30 sem - 2 lei Feniculul este o planta perena, cultivata anual; atinge inaltimea de 1,5 - 2,5 m. Seamana cu mararul, dar trebuie tinut la distanta de acesta, deoarece pot poleniza incrucisat, iar semintele rezultate vor fi fara aroma. Florile sunt culese inainte ca semintele sa fie coapte, si sunt treierate atunci cand sunt complet uscate. Partea folosita : Fructele, numite in mod gresit seminte. Dupa uscare semintele de fenicul capata o culoare verde. Ca regula, o culoare verde stralucitoare indica o calitate buna. in Italia si in SUA polenul de fenicul este comercializat sub denumirea de ”condimentul ingerilor”; este scump si rar. Frunzele si tulpinile feniculului pot fi si ele folosite ca verdeata aromata, avand infatisarea aproape identica ce cele de marar, iar aroma fiind placuta, cu acceste camforate. Bulbul plantei este apreciat in zona Mediteranei unde este mancat ca leguma. Semintele sunt ambalate in pungute ziplock,etichetate cu denumirea semintelor.expediate intr-un plic antisoc.2,00 RON
-
Lemongrass-Iarba lamaioasa Seminte plante aromatice si medicinaleLemongrass-Iarba lamaioasa - 30 sem - 4 leiLemon grass, CitronellaAlte nume : Citronela, Iarba lamaioasaPartea folosita :Tulpinile si frunzele.Lemongrass-ul este o planta perena, cu frunze lungi si ascutitePlanta condiment exotica, cu aroma si mirosul de lamaie si gustul usor piperat.Iarbă de lamaie este foarte ușor de cultivat.Odata ce prinde radacini devine foarte rezistenta la seceta si se simte bine la soare. Lemon grass are un aspect de buruiana si atinge o inaltime de 7,5 cm si latimea de 60-90 cm. Poate fi crescuta in ghiveci,creste la aproximativ 50-60 cm si poate fi recoltata pe tot parcursul anului, dar se descurca mult mai bine cand este plantata direct in gradina.Se cultiva la o temperatura de 15 °- 22 ° C,germinatie 15-25 de zile .Se pun semintele in compost umed si acoperit cu un strat subtire de pamant,pastrand umed uniform pana la germinare, dar nu ud ! .Iarba Lamaie iubeste locurile luminoase, insorite si calde, pe tot parcursul anului.In timpul verii, un loc cald out-door.Solul nu trebuie lasat niciodata sa se usuce, iar plantele fertilizate in mod regulat in timpul fazei de crestere.In perioada iernii trebuie ferita de inghet.Este recomandabil de adaugat pamant nou in iarna,desi planta se afla inca in perioada de crestere-repaus.In timpul iernii, pot aparea ocazional, margini de frunze maro. Utilizari culinare :Lemongrass-ul are un gust si o aroma deosebita.Planta in sine este fibroasa, de aceea, aproape intotdeauna, lemongrass-ul este scos din mancare atunci cand prepararea ei s-a terminat.Unele feluri de mancare ii reclama prezenta ca feliute, sau bucatele zdrobite, caz in care devine parte integranta a mancarii.Daca prezenta sa, la dimensiuni mai mari, este ceruta de reteta, trebuie ca planta sa fie fiarta cel putin 5-10 minute, ca sa se inmoaie in mod adecvat, astfel ca sa poata fi mestecata. Lemongrass-Iarba lamaioasa Cum sa cultivi Lemongrass afara si la interior Lemon-grass-tea-benefits Semintele sunt ambalate si expediate in pungute ziplock,etichetate cu denumirea semintelor si protejate de un plic antisoc kraft.3,00 RON
-
Unguras-Marrubium vulgare Seminte plante aromatice si medicinaleUnguras-Marrubium vulgare - 25 sem - 3 lei Ungurasul-Marrubium vulgare este o plantă perenă cunoscută pentru proprietățile sale medicinale încă din Antichitate.Ea era folosită în acele timpuri pentru tratamentul afecțiunilor pulmonare, tusei, tuberculozei, etc.Ungurasul-Marrubium vulgare are efect bun asupra corpului dar și asupra psihicului, elimină emoțiile negative – frica, înverșunarea, atașamentele nepotrivite – ce se reflectă asupra sănătății.Oferă o stare de calm, de detașare și menținere a echilibrului interior, astfel omul nu mai este perturbat de factorii stresanți externi și reușește să-și canalizeze forțele spre ceea ce are de realizat.Situațiile stresante și insuccesul pot afecta o persoană, însă cu ajutorul preparatelor naturiste din unguraș ea poate depăși momentele proaste, durerile și greutățile ce o pot împovăra și face să-și piardă cumpătul, astfel poate evalua corect situația, cu calm, poate să-și orienteze energiile către scopul dorit.Ungurașul inspiră curaj, tărie, hotărâre, îndrăzneală și optimism. Ungurașul este o plantă din Asia, Europa și Africa de Nord și poate crește înaltă de aproximativ 45-50 cm.Are tulpina destul de groasă, în patru muchii, acoperită cu perișori, iar frunzele mici, ovale, de culoare verde-gri.Pe partea inferioară a frunzelor încrețite cresc firișoare albe pufoase.Florile sunt albe iar perioada de înflorire este în lunile iunie-august.Semințele plantei sunt mici, de forma unor capsule cu ghimpi,se insamanteaza ca orice planta medicinala.Specie adaptată la condiţii de ariditate, rezistentă la secetă, vegetează în condiţii de lumină directă.Nu are pretenţii faţă de sol, suportînd şi solurile bătătorite, grele, fără structură.Răspîndită în aproape întreaga ţară, pe marginea drumurilor, terenuri necultivate, păşuni degradate şi aride.De la unguraș se folosesc în scop terapeutic florile și frunzele, deci părțile aeriene ale plantei.Partea aeriană a plantei se recoltează din iunie pînă în septembrie, cînd planta este înflorită,se pot taia de 2-3 ori pe vara.Acestea conțin substanțe amare, ulei volatil, substanțe flavonozide, tanin, glucide, mucilagi, substanțe triterpene, alfapinen, beta-sitosterol, acid galic, acid cafeic, limonină, pectină, acid ursolic, acid cafeic, apigenin, acid tanic, fier, potasiu, vitamine (A, B, C, E) și enzime. Planta este cunoscută și cu numele de voronic sau bălțătură. Este folosită mai ales ca remediu antitusiv și expectorant.Are acțiune benefică asupra tractului respirator deoarece subțiază mucusul din canalele bronșice și contribuie la fluidizarea acestuia, deci menține sănătatea plămânilor.De asemenea, ungurașul este o plantă importantă pentru impulsionarea sistemului imunitar al organismului. Ungurasul-Marrubium vulgare in prezent este utilizat în tratamentul afecțiunilor digestive, indigestiilor, balonării, sinuzitei, rinitei alergice, tulburărilor respiratorii, bronșitei, tusei convulsive, anorexiei, tulburărilor de motilitate, afecțiunilor hepatobiliare.De asemenea, are efect bun în creșterea poftei de mâncare, dar ajută și la vindecarea afecțiunilor cutanate cum sunt: ulcerațiile, rănile, leziunile tegumentare, eczemele.Florile și frunzele de unguraș au proprietăți antiseptice, cicatrizante, antipiretice, expectorante, antitusive, de creștere a apetitului alimentar și de scădere a tensiunii arteriale. Ungurasul-Marrubium vulgare este folosit pentru congestie nazală, dureri de gât, infecții respiratorii, aritmii cardiace, tulburări uterine, afecțiuni ale vezicii biliare, diabet, bronșită acută, congestia sinusurilor, astm, tuse. Unguras-Marrubium vulgare este o planta buna companion pentru tomate si ardei. .gabrielafaur.unguras-beneficii-proprietati-mod-de-utilizare-si-contraindicatii/medicina-naturista-vezi-ce-afectiuni-trateaza-planta-unguras-marrubium-vulgareselene-unguras Semintele sunt ambalate in pungute ziplock, etichetate cu denumirea semintelor.expediate intr-un plic antisoc. 3,00 RON
-
Iarba fluturilor-Asclepias tuberosa Seminte de floriIarba fluturilor-Asclepias tuberosa - 5 sem - 8 lei Iarba fluturilor este numele unei plante de origine din America de Nord care produce niște flori portocalii atât de atractive încât atrag o mare varietate de insecte, specii de fluturi, albine, dar și păsări colibri. Acesta este și motivul pentru care a fost denumită atât de frumos. De asemenea, planta este numită și ceară-rădăcinoasă sau iarba fiarelor, are denumirea științifică de Asclepias tuberosa și face parte din familia Asclepiadaceae.Iarba fluturilor-Asclepias tuberosa este o plantă perena foarte ușor de cultivat dar și foarte atractivă. Are rădăcina în formă de rizomi, care au tendința de a ocupa tot spațiul pe care il au la dispoziție în ghiveci. Aspectul ei este de tufă ce se extinde mai mult pe verticală decât pe orizontală și poate fi înaltă de 1 m. Perioada de înflorire este iulie-septembrie. Are florile mici ca niște mici steluțe cu cinci colțuri și grupate în inflorescențe asemenea unor umbreluțe. Buchetele de flori sunt foarte bogate și de culoare portocalie,se tunde scurt dupa trecerea florilor,astfel planta ramane compacta. Planta are nevoie de pământ de grădină amestecat cu prundiș, care să fie bine drenat. Vara, iarba fluturilor se udă mai des, dar nu în exces, iarna se udă mai rar, deoarece are nevoie de o perioadă de repaus, iar la baza ei se pune un strat de turbă și unul de frunze care au rolul de a-i feri rădăcinile de frig. Frunzele sunt verzi, au formă ovală și vârful ascuțit. Semințele sunt adăpostite în niște păstăi și prezintă pe suprafața lor niște perișori. Inmultirea plantei se face prin seminte si divizarea tufei mature. Perioada de insamantare martie-iunie. Iarba fluturilor-Asclepias tuberosa fiind atât de frumoasă, adesea este utilizată ca plantă decorativă în parcuri și grădini. De la iarba fluturilor se folosește rădăcina care se recoltează primăvara și toamna. Aceasta are numeroase substanțe chimice utile sănătății și anume: beta-amirin, vibumitol, rutină, alfa-amirin, quercitină, lupeol, asclepiadin, kaempferol. Iarba fluturilor-Asclepias tuberosa era folosită în medicina naturistă de vechii amerindieni mai ales ca leac împotriva tusei, pneumoniei, bronșitei și altor afecțiuni respiratorii. Importanța sa terapeutică constă în faptul că reduce inflamațiile membranelor pleurale, induce transpirația, stimulează secreția de fluide sănătoase la nivel pulmonar, facilitează expectorația și stimulează sistemul limfatic. Are efect vermifug, diuretic, expectorant, diaforetic, de combatere a viermilor intestinali și reducere a edemelor. Acestea sunt efectele rădăcinii de iarba fluturilor foarte importante și benefice pentru tratamentul bolilor respiratorii, cum sunt: gripa, tusea, bronșita, pleurezia. Rădăcina se utilizează sub formă de infuzie, decoct pentru uz intern dar și sub formă de cataplasme și decoct pentru uz extern (în cazuri de tăieturi, răni, afecțiuni cutanate). Cei care folosesc această plantă trebuie să fie atenți deoarece seva ei este toxică și de aceea ar trebui să poarte mănuși de protecție. Întotdeauna când se folosește rădăcina plantei în scop terapeutic este bine să se ceară sfatul unui medic deoarece planta poate fi otrăvitoare în doză exagerată. Dacă este utilizată în doză mare poate da simptome de vărsături, nefrită, incontinență urinară, cistită. proprietatile-medicinale-ale-plantei-iarba-fluturilor-asclepias-tuberosa iarba-fluturilor-o-planta-decorativa-si-medicinala Semintele sunt ambalate in pungute ziplock, etichetate cu denumirea semintelor. expediate intr-un plic antisoc. 8,00 RON
-
Iarba fluturilor-Asclepias incarnata Seminte de floriIarba fluturilor-Asclepias incarnata - 5 sem - 4 lei Iarba fluturilor este numele unei plante de origine din America de Nord care produce niște flori portocalii atât de atractive încât atrag o mare varietate de insecte, specii de fluturi, albine, dar și păsări colibri.Acesta este și motivul pentru care a fost denumită atât de frumos.De asemenea, planta este numită și ceară-rădăcinoasă sau iarba fiarelor, are denumirea științifică de Asclepias și face parte din familia Asclepiadaceae.Iarba fluturilor-Asclepias este o plantă perena foarte ușor de cultivat dar și foarte atractivă.Are rădăcina în formă de rizomi, care au tendința de a ocupa tot spațiul pe care il au la dispoziție în ghiveci.Aspectul ei este de tufă ce se extinde mai mult pe verticală decât pe orizontală și poate fi înaltă de 1 m.Perioada de înflorire este iulie-septembrie.Are florile mici ca niște mici steluțe cu cinci colțuri și grupate în inflorescențe asemenea unor umbreluțe. Buchetele de flori sunt foarte bogate și de culoare portocalie,se tunde scurt dupa trecerea florilor,astfel planta ramane compacta.Planta are nevoie de pământ de grădină amestecat cu prundiș, care să fie bine drenat.Vara, iarba fluturilor se udă mai des, dar nu în exces, iarna se udă mai rar, deoarece are nevoie de o perioadă de repaus, iar la baza ei se pune un strat de turbă și unul de frunze care au rolul de a-i feri rădăcinile de frig.Frunzele sunt verzi, au formă ovală și vârful ascuțit.Semințele sunt adăpostite în niște păstăi și prezintă pe suprafața lor niște perișori.Inmultirea plantei se face prin seminte si divizarea tufei mature.Perioada de insamantare martie-iunie.Iarba fluturilor-Asclepias fiind atât de frumoasă, adesea este utilizată ca plantă decorativă în parcuri și grădini. De la iarba fluturilor se folosește rădăcina care se recoltează primăvara și toamna.Aceasta are numeroase substanțe chimice utile sănătății și anume: beta-amirin, vibumitol, rutină, alfa-amirin, quercitină, lupeol, asclepiadin, kaempferol. Iarba fluturilor-Asclepias era folosită în medicina naturistă de vechii amerindieni mai ales ca leac împotriva tusei, pneumoniei, bronșitei și altor afecțiuni respiratorii. Importanța sa terapeutică constă în faptul că reduce inflamațiile membranelor pleurale, induce transpirația, stimulează secreția de fluide sănătoase la nivel pulmonar, facilitează expectorația și stimulează sistemul limfatic.Are efect vermifug, diuretic, expectorant, diaforetic, de combatere a viermilor intestinali și reducere a edemelor.Acestea sunt efectele rădăcinii de iarba fluturilor foarte importante și benefice pentru tratamentul bolilor respiratorii, cum sunt: gripa, tusea, bronșita, pleurezia.Rădăcina se utilizează sub formă de infuzie, decoct pentru uz intern dar și sub formă de cataplasme și decoct pentru uz extern (în cazuri de tăieturi, răni, afecțiuni cutanate). Cei care folosesc această plantă trebuie să fie atenți deoarece seva ei este toxică și de aceea ar trebui să poarte mănuși de protecție.Întotdeauna când se folosește rădăcina plantei în scop terapeutic este bine să se ceară sfatul unui medic deoarece planta poate fi otrăvitoare în doză exagerată.Dacă este utilizată în doză mare poate da simptome de vărsături, nefrită, incontinență urinară, cistită.proprietatile-medicinale-ale-plantei-iarba-fluturilor-asclepias-tuberosaiarba-fluturilor-o-planta-decorativa-si-medicinala Semintele sunt ambalate in pungute ziplock, etichetate cu denumirea semintelor.expediate intr-un plic antisoc. 4,00 RON
-
Iarba grasă-Portulaca oleracea Seminte plante aromatice si medicinaleIarba grasă-Portulaca oleracea - 100 sem - 2 lei Iarba grasă-Portulaca oleracea, este o plantă anuală, comestibilă și medicinală, din familia Portulacaceae-lor, originară din cea mai mare parte a Lumii Vechi, dinspre Africa de Nord, spre Orientul Mijlociu și India, Europa de Sud și Bazinul Mediteranean, unde crește atât cultivată, cât și sălbatică, în apropierea râurilor, în zonele cu nisip si pietriș, dar și pe marginea drumurilor, prin curți și grădini, pe soluri mai grase ori mai sărace, pe pământ mai afânat ori mai bătătorit.În România, iarba grasă este supranumită și grășiță, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului. Iarba grasă-Portulaca oleracea este o plantă erbacee, anuală, cu tulpini suculente și cilindrice, atât târâtoare cât și erecte, adesea cu tente roșiatice, de până la 40 de cm lungime.Frunzele sunt groase, cărnoase, spatulat-alungite, îngustate spre bază și cu limbul rotunjit, lucioase, fără pețiol, de culoare verde închis.Ele sunt dispuse altern, în clustere de forma unor rozete, pe toată lungimea tulpinilor, mai rare la bază și din ce în ce mai dese și mai „adunate” spre vârf. Rădăcinile sunt pivotante, ramificate și fibroase, formând în sol o rețea densă care ajută la propagarea plantei, care crește invaziv, acoperind solul sub forma unor covoare dese și extinse.Florile, care apar solitar în vârful tulpinilor, sunt mici, cu câte 5 petale și cca 6 mm în diametru, de obicei de culoare galbenă, mai rar portocalii sau roșiatice. Fructul este o capsulă sferică, de 5-8 mm în diametru, cu numeroase semințe extrem de mici, de culoare cenușie, într-un gram încăpând peste 2000 de semințe.Se coc în lunile septembrie – octombrie și își păstrează proprietățile germinative pentru 3 – 4 ani.Perioada de înflorire este la sfârșitul verii, începutul toamnei. Deși, cel mai adesea,Iarba grasă-Portulaca oleracea este considerată o buruiană care invadează grădinile sau straturile de legume, ea este o plantă comestibilă, gustoasă și sănătoasă, potrivită ca adaos în nenumărate preparate, atât crudă, cât și gătită.Cunoscută mult mai bine și cultivată ca mirodenie în Bazinul Mediteranean și pe însoritele meleaguri asiatice, la noi, iarba-grasă a căzut în uitare, deși strămoșii noștri o cunoșteau bine (dacii numind-o „lax”) iar bătrânii, cu doar o generație – două în urmă, o recomandau ca plantă de leac. Astăzi, sunt puțini cei care care o cunosc după numele ei bătrânești, populare și care o recunosc ca plantă culinară și medicinală, deși sunt mulți cei care o folosesc și o recomandă ca „meniu” excelent pentru păsările de curte și pentru proci, care se desfată cu nesaț din tulpinile și frunzele ei suculente, fragede și crocante, cu accente acrișoare, de citrice.Dar cam aici se oprește moștenirea noastră etnobotanică, iar cei care mai întrebuințează încă iarba-grasă în dieta lor, o recoltează, de obicei, din flora spontană, la fel cum procedăm, cel mai adesea, cu urzicile, ștevia și untișorul. Cu toate acestea,Iarba grasă-Portulaca oleracea poate fi cultivată, în orice colț al grădinii, cu condiția să fie unul însorit,ori in ghivece,jardiniere.Semințele se seamănă la începutul primăverii, în luna martie, perioada de germinație fiind de aproximativ 2 săptămâni, după care ar trebui să apară și primele plante.Întâia recoltare se poate realiza după cca 2 luni și se realizează prin ruperea tulpinilor, cu frunze cu tot, de la bază, cu grijă, astfel încât să nu smulgem și rădăcinile.Iarba-grasa este o plantă robustă, cu o mare putere de refacere, astfel încât, în scurt timp, va crește din nou, reacoperind solul ca un covor,se autoinsamanteaza.De la grășiță se pot consuma atât tulpinile cu frunze, cât și bobocii și florile.Gustul este unul proaspăt, un pic sărat și acrișor, datorat conținutului de acid malic; acesta este semnificativ mai accentuat la începutul zilei (de până la 10 ori mai mare decât î restul timpului).Se pot consuma crude, în salate, combinate cu alte legume sau cu brânză, în special cu cea de oaie sau capră, sotate cu unt, sare și zeamă de lămâie, opărite și asezonate cu smântână, maioneză sau sosuri pe bază de iaurt și mirodenii, frecate cu unt, sub formă de pastă, adăugate în omlete, plăcinte sau alte produse de patiserie, gătite laolaltă cu spanacul, ștevia, untișorul, urzicile, adăugate în ciorbe acre etc. Iarba-grasă are proprietăți mucilaginoase (asemenea bamelor), motiv pentru care este folosită în supe și tocănițe, pentru a le da consistență.În Orientul Mijlociu, grășița, combinată cu alte legume verzi și cu iaurt, este servită ca garnitură pentru carnea friptă; în Turcia este folosită la prepararea tocănițelor de miel și a produselor de patiserie, în Mexic este adăugată în preparatele din carne de porc, iar în zona Mediteranei este utilizată la prepararea supelor. În Grecia este folosită pentru prepararea unei salate tradiționale, numite „horiatiki”, alături de brânză feta, roșii, oregano, ceapă, usturoi și ulei de măsline.În Albania este gătită similar spanacului, la fel și în Pakistan, eventual alături de linte, iar în Portugalia este un ingredient popular în supe. Frunzele acrişoare, zemoase şi plăcut aromate mai pot fi folosite pentru ceai. Frunzele de iarbă grasă au cel mai mare conținut de Omega-3, comparativ cu toate celelalte legume verzi (depășit doar de nuci, migdale, alune etc) motiv pentru care consumul de grășiță poate preveni atacurile de cord și întări sistemul imunitar.De asemenea, conţine de la zece la de 20 de ori mai multă melatonină decât oricare alt fruct sau legumă, melatonina fiind recunoscută pentru proprietățile sale anti-mutagene, eficientă fiind, deci, în combaterea și prevenirea cancerului. În afară de acestea, iarba-grasă mai conține: vitaminele C, A, B, E, pigmenți cu efecte anti-oxidante, precum carotenul și beta-cianinele (vizibile în culoarea roșiatică a tulpinilor), minerale (fier, magneziu, fosfor, calciu, potasiu, seleniu, mangan, sodiu), fibre, carbohidrați (diferite tipuri de glicozide, celuloză, amidon), proteine, acizi grași și acizi oxalici.Iarba grasă-Portulaca oleracea are proprietăți antibacteriene, antiscorbutice, diuretice, emoliente, depurative, vermifuge și febrifuge.Sucul de grășiță poate fi utilizat ca remediu împotriva durerilor de gât (faringite, laringite, amigdaite), iar frunzele zdrobite se aplică pe răni, arsuri, abcese, afecțiuni dermatologice, mușcături de insecte.Ceaiul este folosit pentru ameliorarea durerilor de cap și de stomac; semințele au efecte tonice și vermifuge. Din cauza conținutului de oxalați (acizi oxalici), se recomandă ca persoanele cu afecțiuni renale sau reumatice să nu o consume în exces.Utilizări terapeutice: MalnutriţieÎmbunătăţeşte capacităţile congnitive Ajută la formarea eritrocitelorAfecţiuni ale aparatului urinar, cistite, dureri la urinare, litiaze urinareDiaree şi dizenterie, alături de alte plante medicinale Diabet, scade nivelul zahărului din sânge şi favorizează secreţia insulineiHemoragii, are acţiune coagulantă (de exemplu sângerări din nas)HemoroiziArtrită, diverse dureri, are acţiune antiinflamatoare şi analgezicăImpotenţăParazitoze intestinale (alături de alte plante medicinale)Afecţiuni ale pielii: arsuri, abcese, ulcere, plăgi, infecţii streptococice, diverse iritaţii. Frunzele proaspete au efect răcoritor, calmant, antiiritant, analgezic şi antiinflamator asupra pielii. Pot fi aplicate sup forma de cataplasmă. Muşcături de insecteDiscomfort termic în timpul verii (are efect răcoritor) În gradina poate fi utilizată ca mulci pentru a păstra uminiditatea si afanarea solului în jurul altor plante. plantepedia.plante-comestibile-din-flora-spontana-iarba-grasa-portulaca-oleracea portulaca-oleracea-iarba-grasa-o buruiana minune medicina-populara-iarba-grasa Semintele sunt ambalate in pungute ziplock, etichetate cu denumirea semintelor.expediate intr-un plic antisoc. 2,00 RON
-
Iarba grasă-Portulaca oleracea Golden Seminte plante aromatice si medicinaleIarba grasă-Portulaca oleracea Golden - 100 sem - 2 lei Iarba grasă-Portulaca oleracea, este o plantă anuală, comestibilă și medicinală, din familia Portulacaceae-lor, originară din cea mai mare parte a Lumii Vechi, dinspre Africa de Nord, spre Orientul Mijlociu și India, Europa de Sud și Bazinul Mediteranean, unde crește atât cultivată, cât și sălbatică, în apropierea râurilor, în zonele cu nisip si pietriș, dar și pe marginea drumurilor, prin curți și grădini, pe soluri mai grase ori mai sărace, pe pământ mai afânat ori mai bătătorit. În România, Iarba grasă-Portulaca oleracea este supranumită și grășiță, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului. Iarba grasă-Portulaca oleracea este o plantă erbacee, anuală, cu tulpini suculente și cilindrice, atât târâtoare cât și erecte, adesea cu tente roșiatice, de până la 40 de cm lungime. Frunzele sunt groase, cărnoase, spatulat-alungite, îngustate spre bază și cu limbul rotunjit, lucioase, fără pețiol, de culoare verde închis. Ele sunt dispuse altern, în clustere de forma unor rozete, pe toată lungimea tulpinilor, mai rare la bază și din ce în ce mai dese și mai „adunate” spre vârf. Rădăcinile sunt pivotante, ramificate și fibroase, formând în sol o rețea densă care ajută la propagarea plantei, care crește invaziv, acoperind solul sub forma unor covoare dese și extinse. Florile, care apar solitar în vârful tulpinilor, sunt mici, cu câte 5 petale și cca 6 mm în diametru, de obicei de culoare galbenă, mai rar portocalii sau roșiatice. Fructul este o capsulă sferică, de 5-8 mm în diametru, cu numeroase semințe extrem de mici, de culoare cenușie, într-un gram încăpând peste 2000 de semințe. Se coc în lunile septembrie – octombrie și își păstrează proprietățile germinative pentru 3 – 4 ani. Perioada de înflorire este la sfârșitul verii, începutul toamnei. Deși, cel mai adesea,Iarba grasă-Portulaca oleracea este considerată o buruiană care invadează grădinile sau straturile de legume, ea este o plantă comestibilă, gustoasă și sănătoasă, potrivită ca adaos în nenumărate preparate, atât crudă, cât și gătită. Cunoscută mult mai bine și cultivată ca mirodenie în Bazinul Mediteranean și pe însoritele meleaguri asiatice, la noi, iarba-grasă a căzut în uitare, deși strămoșii noștri o cunoșteau bine (dacii numind-o „lax”) iar bătrânii, cu doar o generație – două în urmă, o recomandau ca plantă de leac. Astăzi, sunt puțini cei care care o cunosc după numele ei bătrânești, populare și care o recunosc ca plantă culinară și medicinală, deși sunt mulți cei care o folosesc și o recomandă ca „meniu” excelent pentru păsările de curte și pentru proci, care se desfată cu nesaț din tulpinile și frunzele ei suculente, fragede și crocante, cu accente acrișoare, de citrice. Dar cam aici se oprește moștenirea noastră etnobotanică, iar cei care mai întrebuințează încă iarba-grasă în dieta lor, o recoltează, de obicei, din flora spontană, la fel cum procedăm, cel mai adesea, cu urzicile, ștevia și untișorul. Cu toate acestea,Iarba grasă-Portulaca oleracea poate fi cultivată, în orice colț al grădinii, cu condiția să fie unul însorit,ori in ghivece,jardiniere. Semințele se seamănă la începutul primăverii, în luna martie, perioada de germinație fiind de aproximativ 2 săptămâni, după care ar trebui să apară și primele plante. Întâia recoltare se poate realiza după cca 2 luni și se realizează prin ruperea tulpinilor, cu frunze cu tot, de la bază, cu grijă, astfel încât să nu smulgem și rădăcinile. Iarba-grasa este o plantă robustă, cu o mare putere de refacere, astfel încât, în scurt timp, va crește din nou, reacoperind solul ca un covor,se autoinsamanteaza. De la grășiță se pot consuma atât tulpinile cu frunze, cât și bobocii și florile. Gustul este unul proaspăt, un pic sărat și acrișor, datorat conținutului de acid malic; acesta este semnificativ mai accentuat la începutul zilei (de până la 10 ori mai mare decât î restul timpului). Se pot consuma crude, în salate, combinate cu alte legume sau cu brânză, în special cu cea de oaie sau capră, sotate cu unt, sare și zeamă de lămâie, opărite și asezonate cu smântână, maioneză sau sosuri pe bază de iaurt și mirodenii, frecate cu unt, sub formă de pastă, adăugate în omlete, plăcinte sau alte produse de patiserie, gătite laolaltă cu spanacul, ștevia, untișorul, urzicile, adăugate în ciorbe acre etc. Iarba-grasă are proprietăți mucilaginoase (asemenea bamelor), motiv pentru care este folosită în supe și tocănițe, pentru a le da consistență. În Orientul Mijlociu, grășița, combinată cu alte legume verzi și cu iaurt, este servită ca garnitură pentru carnea friptă; în Turcia este folosită la prepararea tocănițelor de miel și a produselor de patiserie, în Mexic este adăugată în preparatele din carne de porc, iar în zona Mediteranei este utilizată la prepararea supelor. În Grecia este folosită pentru prepararea unei salate tradiționale, numite „horiatiki”, alături de brânză feta, roșii, oregano, ceapă, usturoi și ulei de măsline. În Albania este gătită similar spanacului, la fel și în Pakistan, eventual alături de linte, iar în Portugalia este un ingredient popular în supe. Frunzele acrişoare, zemoase şi plăcut aromate mai pot fi folosite pentru ceai. Frunzele de iarbă grasă au cel mai mare conținut de Omega-3, comparativ cu toate celelalte legume verzi (depășit doar de nuci, migdale, alune etc) motiv pentru care consumul de grășiță poate preveni atacurile de cord și întări sistemul imunitar. De asemenea, conţine de la zece la de 20 de ori mai multă melatonină decât oricare alt fruct sau legumă, melatonina fiind recunoscută pentru proprietățile sale anti-mutagene, eficientă fiind, deci, în combaterea și prevenirea cancerului. În afară de acestea, iarba-grasă mai conține: vitaminele C, A, B, E, pigmenți cu efecte anti-oxidante, precum carotenul și beta-cianinele (vizibile în culoarea roșiatică a tulpinilor), minerale (fier, magneziu, fosfor, calciu, potasiu, seleniu, mangan, sodiu), fibre, carbohidrați (diferite tipuri de glicozide, celuloză, amidon), proteine, acizi grași și acizi oxalici. Iarba grasă-Portulaca oleracea are proprietăți antibacteriene, antiscorbutice, diuretice, emoliente, depurative, vermifuge și febrifuge. Sucul de grășiță poate fi utilizat ca remediu împotriva durerilor de gât (faringite, laringite, amigdaite), iar frunzele zdrobite se aplică pe răni, arsuri, abcese, afecțiuni dermatologice, mușcături de insecte. Ceaiul este folosit pentru ameliorarea durerilor de cap și de stomac; semințele au efecte tonice și vermifuge. Din cauza conținutului de oxalați (acizi oxalici), se recomandă ca persoanele cu afecțiuni renale sau reumatice să nu o consume în exces. Utilizări terapeutice: Malnutriţie Îmbunătăţeşte capacităţile congnitive Ajută la formarea eritrocitelor Afecţiuni ale aparatului urinar, cistite, dureri la urinare, litiaze urinare Diaree şi dizenterie, alături de alte plante medicinale Diabet, scade nivelul zahărului din sânge şi favorizează secreţia insulinei Hemoragii, are acţiune coagulantă (de exemplu sângerări din nas) Hemoroizi Artrită, diverse dureri, are acţiune antiinflamatoare şi analgezică Impotenţă Parazitoze intestinale (alături de alte plante medicinale) Afecţiuni ale pielii: arsuri, abcese, ulcere, plăgi, infecţii streptococice, diverse iritaţii. Frunzele proaspete au efect răcoritor, calmant, antiiritant, analgezic şi antiinflamator asupra pielii. Pot fi aplicate sup forma de cataplasmă. Muşcături de insecte Discomfort termic în timpul verii (are efect răcoritor) În gradina poate fi utilizată ca mulci pentru a păstra uminiditatea si afanarea solului în jurul altor plante. plantepedia.plante-comestibile-din-flora-spontana-iarba-grasa-portulaca-oleraceaportulaca-oleracea-iarba-grasa-o buruiana minunemedicina-populara-iarba-grasa Semintele sunt ambalate in pungute ziplock, etichetate cu denumirea semintelor.expediate intr-un plic antisoc.2,00 RON